S-a deschis autostrada Zimbor–Poarta Sălajului, un tronson de 12,24 kilometri care aduce, fără îndoială, o veste bună pentru Sălaj și pentru toți cei care tranzitează această zonă. Este încă o bucată de drum modern care intră în circulație, înseamnă timp câștigat pentru șoferi și, sperăm, mai puțină răbdare consumată pe vechile drumuri.
Dar, odată cu asfaltul, s-a deschis și o altă cale de circulație: circulația declarațiilor politice. La centru, la județ și la inaugurare, oficialii s-au întrecut în explicații despre importanța investiției pentru România, Transilvania, Sălaj, economie, turism, investiții și conectivitate. S-au rostit cuvinte mari, s-au strâns mâini, s-au făcut fotografii și s-au zâmbit zâmbete oficiale. Au fost discursuri care, fără îndoială, vor arăta foarte bine în următoarele comunicate de presă.
Autostrada are 12,24 kilometri. Cine construiește autostrada și cine construiește capital politic?
Aici apare întrebarea care nu se regăsește, de regulă, în discursurile oficiale: cine trebuie să primească meritul pentru această realizare? Constructorii au venit cu utilaje, muncitori, betoane, fier, asfalt și ani de muncă.
Politicienii au venit cu costume, discursuri, camere de fotografiat și, evident, cu panglica. Unii au construit autostrada. Nu este nimic rău în faptul că politicienii participă la inaugurarea unor investiții publice. Este firesc ca reprezentanții administrației și ai instituțiilor care au contribuit la realizarea unui proiect să fie prezenți.
Problema apare atunci când meritul pentru câțiva kilometri de asfalt este împărțit în zeci de declarații, fotografii și comunicate, ca și cum infrastructura ar fi fost construită prin forța discursului politic.
Șoferul nu întreabă cine a tăiat panglica
Și să fim corecți: nimeni nu contestă importanța investiției. Dimpotrivă. Tocmai pentru că este importantă, ar fi bine să lăsăm, pentru o clipă, asfaltul să vorbească. Pentru șoferul care intră pe autostradă, fotografia de la inaugurare contează foarte puțin.
